Comentariu PUBLICITAR

AM DECIS SA PUBLIC O CARTE PE 15 MAI CU CEEA CE AM AICI PE BLOG SI CU ALTE POVESTIRI ASEMENEA. As dori sa aflu daca vreti sa cumparati cartea al carei titlu de prima parte va fi al celei mai gustate povestiri dupa parerea cititorilor blogului meu. “Astept inscrieri pe adresele de mail: oghion@gmail.com ; oghi_99@yahoo.com

De bine

Bebe, un tip ce caracterizează foarte bine conditia actuală a bucureşteanului,se cere de mai multa vreme la ţară,la matuşă sa.Cum coana Anişoara,cum îi zice satul,nu prea agrează ideea l-a tot amânat. Ieri n-a mai avut ce face şi l-a acceptat:”da mergi cu mine pâna la sora mea la Măgura”,a sunat aprobarea ei telefonică astfel că omul a sosit foarte repede.Probabil că era plecat de mult din Bucureşti deoarece la mai puţin de o oră a sosit cu Tico-ul său,de mâna a doua,la poartă.

Aparent,cu faţa lui ovală şi ochii căprui jucăuşi,ştiind că e nepotul cocoanei,îmbrăcat in haine de lucru,rămâii cu o impresie paşnică şi agreabilă despre el.Dacă mai adaug stilul reverenţios şi serviabilitatea afişată fără dubii începi să devii chiar încântat.Să vedem ce urmează…

Soseşte,îmbrăţişări cu mătuşa,pupături,”ah,ce bine araţi tanti!”,sacoşa cu sticla de ulei,kilu de făină  si cel de zahăr,poveşti,fiecare vorbind făra să-l asculte pe celălalt,masă ţărănească cu mamăliguţă şi brânză,o ţuiculiţă,plescăită cu savoare de nepot şi un păhărel de căpşunică,la varza cu carne …Cum limba se dezleagă,nevoia de comunicare devine acută:”hai,ca aş vrea să mă duc pe la Didu!”

Mătuşa,cu nepotul la braţ,pleacă spre casa acestuia.Sună la poartă,sunt întâmpinaţi cu bună dispoziţie de “domnu Didu”,e numele de sătean,apoi,”stii aş vrea să văd meciul deseară,la tine.Mă duc cu mama Ana până la Măgura si la ora începerii meciului, sosesc!”Mama Ana se uită un pic contrariată şi ia iniţiativa:”păi,hai să nu mai intrăm,mergem şi vii pe urmă”.Aşa se face.

Cum se lăsa înserarea,după plecarea lor,domnu Didu aprinde lumina afară,de, să vadă omul ce si cum,numai că pe la zece jumătate seara încă nu venise nimeni,stinge lumina şi se culcă .A doua zi de dimineaţă,se duse să vadă ce s-a întâmplat.Omul nostru se “chinuia” cu nişte ochiuri cu brază pe o farfurie imensă.”Ce s-a întâmplat,mă,ca te-am aşteptat aseară”?Intre două înfulecături,privind când în farfurie când la Didu,frământând cu sârg brânza peste ochiuri,pe care o prelua metodic ,dintr-o margine cu furculiţa,afişând fără disimulare interesul pentru eleganţa ingurgitarii,cu tot mediul de odaie rurală din chilierul mătusii,Bebe dădu un răspuns abil evaziv:”ştii,mai nou,eu sunt consilierul de presă al Doamnei Udrea şi m-am gandit că e mai bine sa mă odihnesc,cum mi-a aprobat dumneaei,câteva zile,decât să-mi consum nervii cu cine ştie ce faze şi nici n-am vrut să vă deranjez!”Schimbând câteva priviri cu Anişoara,Didu răspunse scurt:”a,e de bineşi eu care credeam că aţi păţit ceva…

Ce va sa zică…

Azi,1 noiembrie 2008, nepotul meu Serban, m-a scos în lume: după cum vedeţi am blog! El mi l-a facut! Ce va sa zică, dom le să ai nepoti! Si din aştia de treabă, săritori şi serviabili… . Prin urmare aceste prime rânduri ca şi tot ce va urma îi aprtin, de drept lui.